1 on-scunung
f. I. abomination, execration:--Of onscununge execratione, Ps. Spl. C. 58, 14. Hí setton mé on onscununge (abominationem) him, 87, 8. Ðonne gé geseóþ ða onsceonunge (abominationem) ðære tóworpennysse, Mt. Kmbl. 24, 15. II. irritation, exasperation:--In onscununge in exacervatione, Ps. Surt. 94, 9. on-scunung